Ce reprezintă de fapt Știința Vindecării Germanice®

(Noua Medicină Germanică®) 

Medicina modernă a început să exploreze corpul uman în scopul unei vindecări mai eficiente în cazul în care acesta se îmbolnăveşte. După cum s-a văzut, acest principiu a fost incomplet, deoarece canalizarea preocupărilor a fost îndreptată, în mod exclusiv, spre descoperirea conexiunilor mecanice şi biochimice, în timp ce psihicul și creierul au fost ignorate complet.


Anterior, şi orbitele planetelor au fost interpretate în mod similar, ignorându-se din motive dogmatice faptul că soarele este centrul sistemului planetar şi presupunându-se eronat că soarele se rotește în jurul pământului precum o spirală, fapt ce s-a dovedit lipsit de sens - această traiectorie în spirală fiind foarte dificil de calculat. Însă, de când Galilei a redescoperit soarele ca şi corp ceresc central al sistemului nostru planetar, orbitele planetelor au o traiectorie circulară destul de simplă în jurul soarelui.


De secole sau chiar milenii, preocuparea principală a medicilor a fost îndreptată către studiul simptomelor și interacțiunilor fizice ca principală metodă de diagnosticare și tratament. Desigur, neavând cunoștințele actuale despre anatomie, fizică, biochimie şi ştiinţele naturii, și-au bazat studiile pe observațiile psihologic-intuitive, fapt ce le face lipsite de importanță prin prisma cunoștințelor actuale. Ambele abordări sunt însă imperfecte, deoarece ambele iau mai mult sau mai puțin în considerare creierul. În general, abordarea psihologic-intuitivă se apropie cel mai mult de adevăr, iar în cele ce urmează vom vedea consecințele unei abordări pur organice a medicinii. Pe de altă parte, nu se poate obține un sistem de tratament reproductibil dacă nu se ia în calcul întreaga structură organică.


În realitate, nu există o diferențiere strictă între psihic, creier și organ, deoarece este vorba despre un sistem tripartit cu funcționare sincronă permanentă, și anume:

Psihic - Creier - Organ. 

Toate programele psihicului și organelor sunt corelate prin creier, unde sunt și coordonate. Creierul este practic cvasi-calculatorul corpului nostru, psihicul este un programator, iar împreună cu corpul, împart atât succesul unei funcționări optime în cazul unei programări optime, cât și insuccesul datorat unui eșec de programare. Acesta nu este singurul mod prin care psihicul programează, deoarece corpul poate transmite la rândul său un limbaj de programare cvasi-automată prin intermediul unor injurii, fracturi osoase etc., inducând astfel o programare automată a organismului. Pentru a putea înțelege principiile de bază ale Ştiinţei Vindecării Germanice®, trebuie să fim conștienți de această interacțiune constantă între psihic, creier şi organ care a dus la transformarea creierului pe parcursul a milioane de ani în cel mai dezvoltat computer al organismului nostru.

Ştiinţa Vindecării Germanice® nu cuprinde numai relația dintre psihic, creier și organ, ci redă şi explicațiile embriologico-ontogenetice pentru a înțelege de ce există centre-releu individuale situate în creier, și unde le găsim. De asemenea, explică relațiile dintre diferitele straturi germinative și formațiunile histologice rezultate din acestea, atât tumori canceroase cât și țesuturi normale. Deoarece în orice punct al cancerului, găsim un șablon histologic care aparține acolo încă din faza embrionară.
În plus, această triadă include și un sistem de coordonare interdependent care privește raportul dintre diferitele modele de comportament și conflict în grupuri mai mari (familie, clan, adunare, rude etc.), cu extindere pentru întregul cosmos, care s-a dezvoltat în decursul a milioane de ani și în simbioză cu alte rase, specii, creaturi într-un cadru cosmic.

A 3-a Lege a Științei Vindecării Germanice®, "Sistemul ontogenetic al tumorilor și al bolilor echivalente cancerului" clasifică toate bolile în funcție de proveniența stratului germinativ: endoderm, mezoderm și ectoderm, care se formează la începutul dezvoltării embrionului.

Fiecare celulă, respectiv fiecare organ al corpului nu poate fi atribuită doar unui singur strat germinativ, deoarece anumite părți ale creierului, precum şi anumite formațiuni histologice, din punct de vedere evolutiv, aparţin de toate straturile germinative.

În plus, organele conduse de creierul nou și organele conduse de creierul vechi (arhaic), în cursul fazei de conflict activ și a fazei de conflict rezolvat, se comportă invers proporțional în ceea ce privește multiplicarea și scăderea numărului de celule. Adică:

Celulele, respectiv organele care se dezvoltă din endoderm au releul în trunchiul cerebral şi proliferează în cazul cancerului prin tumori compacte de tip adenom (de exemplu, în ficat, în plămâni [noduli], în intestine).

Celulele, respectiv organele care se dezvoltă din ectoderm au releele în scoarța cerebrală și determină scăderea celulară sub forma unor necroze sau ulcerații sau diminuarea funcțiilor organelor, de ex. diabet sau paralizie.

În cazul mezodermului, se face deosebirea între o grupă mai veche și una mai nouă:

Celulele, respectiv organele care aparțin mezodermului vechi au releul în cerebel, adică aparțin încă de creierul vechi și contribuie, în cazul unui cancer, la crearea unor tumori compacte în faza de conflict activ, de tip adenom (de ex.: sânul, melanomul, mezoteliomul - pericardic, pleural, peritoneal).

Celulele, respectiv organele care țin de mezodermul nou au centrul de comandă în măduva cerebrală (substanța albă a creierului mare), iar în cazul unui cancer contribuie la crearea unor necroze sau a unor găuri în țesut (de ex.: osteoporoza) prin scăderea numărului de celule.

Deci afecțiunea canceroasă nu este o întâmplare lipsită de sens a unor celule dezlănțuite anarhic, ci este un proces inteligibil care poate fi prevăzut și care respectă cu exactitate condițiile ontogenetice.

Conform celei de a 4-a Legi a Științei Vindecării Germanice® - "Sistemul ontogenetic al microbilor", tumorile organelor controlate de creierul vechi iau naștere în faza activă cu ajutorul microbilor (ciuperci şi micobacterii), în timp ce necrozele şi ulcerațiile țesuturilor controlate de creierul nou se reconstruiesc în faza de vindecare cu ajutorul virusurilor și bacteriilor.

Dintotdeauna, microbii au fost percepuți ca niște agenți ce provoacă bolile infecțioase, lucru de înțeles, deoarece aceștia erau tot timpul prezenți în cazul așa-numitelor boli infecțioase. Însă acest lucru nu este în întregime adevărat, deoarece aceste pretinse boli infecțioase erau întotdeauna precedate de o fază de conflict activ. Şi numai după rezolvarea conflictului, acești microbi devin activi, fiind dirijați și activați de creierul nostru. Ei ne ajută, deoarece repară consecințele cancerului devenit inutil, fie distrugând tumoarea care și-a îndeplinit misiunea, fie reconstruind necrozele, găurile şi ulcerațiile țesuturilor conduse de creierul nou cu ajutorul virusurilor şi bacteriilor. Astfel devin ajutoarele noastre fidele, oaspeții noștri harnici.

Concepția despre sistemul imunitar, privit ca o armată care se luptă împotriva microbilor, este pur şi simplu eronată. Microbii nu sunt cauza bolilor, ci dimpotrivă, optimizează faza de vindecare.

A 5-a Lege a Ştiinţei Vindecării Germanice® este „Legea chintesenței - înțelegerea fiecărei aşa-zise boli precum un Program Biologic Special şi Semnificativ al naturii (ce poate fi înțeles din punct de vedere evolutiv)“ (PBS) și revoluționează întreaga medicină actuală. De fapt, prin observarea separată a bolilor fiecărui strat germinativ, vom vedea că acestea au un sens biologic evident. Din momentul în care privim așa-zisa “boală” prin prisma Ştiinţei Vindecării Germanice și nu o mai considerăm ca fiind malefică, sau precum o ciudățenie a naturii ori o pedeapsă divină, ci ca o parte sau o fază distinctă a unui PBS, putem observa mai departe că sensul biologic al fiecărui PBS are o mare însemnătate.

Prin urmare Programul Biologic Special (PBS) are un scop biologic, prin intermediul său realizându-se transformări normale, naturale cu însemnătate biologică. De exemplu, conflictul legat de mamă/copil se manifestă prin dezvoltarea de țesut mamar glandular suplimentar pentru a oferi ajutor copilului care tocmai trece printr-o perturbare de dezvoltare, din cauza unui accident spre exemplu, oferindu-i astfel mai mult lapte matern.

Pentru femeile din așa-numitele țări civilizate, aceste procese joacă un rol important îndeosebi după perioada de alăptare. Dacă o femeie din lumea civilizată are un conflict mamă/copil în perioada în care nu (mai) alăptează, atunci apare o astfel de tumoare a glandei mamare, aceasta imită scopul dorinței de „a da mai mult lapte“ sugarului, care în cele mai multe cazuri este prezent ca și copil, însă nu ca și sugar.

Acest lucru a determinat medicii moderni să considere tumoarea ca fiind un eveniment fără sens, o boală, o degenerare a naturii, deoarece au pierdut înțelegerea sensului originar.

Fără stabilirea lateralității biologice, adică a faptului dacă cineva este stângaci sau dreptaci din punct de vedere biologic, nu se poate lucra în cadrul Noii Medicini. În cazul unei femei dreptace, sânul stâng este responsabil pentru conflictele legate de copil, mama femeii şi cămin, iar sânul drept pentru partener sau parteneri, aici intrând toți ceilalți oameni, în afară de copiii mici sau oamenii percepuți drept copii şi animale. În cazul femeii stângace, lucrurile stau tocmai invers.

Când se aplaudă ca la teatru, mâna care se ridică este cea conducătoare şi determină lateralitatea biologică. În cazul în care mâna dreaptă este deasupra, persoana respectivă este dreptace; invers, dacă mâna stângă este deasupra, atunci persoana este stângace.

Acest test este foarte important pentru a afla care dintre emisferele creierului uman este activă, deoarece există mulți stângaci educați să se comporte ca şi dreptaci. La fel de importantă este vârsta pacientului și sexul acestuia, de asemenea trebuie luate în considerare particularitățile hormonale sau intervențiile, ca de ex.: tablete anticoncepționale, iradierea ovarelor, utilizarea unor hormoni, climacteriu, etc.

Conflictele biologice pot fi înțelese din punct de vedere evolutiv ca și conflicte arhaice, fiind în principiu similare la om şi la animal.

Animalul percepe cele mai multe din aceste conflicte încă în mod real, pe când noi oamenii le percepem într-un mod transpus. Pentru un animal, o bucată de hrană pe care acesta nu o poate înghiți constituie într-adevăr hrana, pe când la om, poate fi vorba şi de o bancnotă de o mie de euro sau de un câștig la loterie.

Din punctul de vedere al Noii Medicini, intervențiile chirurgicale nu trebuie nicidecum refuzate din principiu sau în fiecare caz. Trebuie doar să fie indicate individual și să aibă la bază o decizie a unui intelect sănătos, adică atunci când soluția pare rațională, când o vindecare spontană ar dura prea mult sau când s-a ajuns la conflicte secundare, de ex.: în cazul în care o pacientă se simte deformată datorită unui nodul la sân, și la care, printr-un DHS, s-a format un melanom - însă întotdeauna în conformitate cu criteriile Noii Medicini.

Tratamentul medicamentos este fără îndoială un domeniu exclusiv al medicinii academice. Toate medicamentele simptomatice recomandate a fi în beneficiul pacientului ar trebui să fie folosite după un criteriu simplu de aplicat și anume dacă medicul ar folosi acest tratament pentru propria sa soție.

Știința Vindecării Germanice® este o știință naturală empirică. Se bazează pe 5 legi biologice, descoperite pe cale empirică, care pot fi aplicate, într-un sens strict al științelor naturale, fiecărui caz individual de îmbolnăvire la om și la mamifer.

Ignoranța acestor legi, în aspectul clinic-medical, ne-a oprit de la clasificarea corectă a medicinii sau de la observarea, respectiv judecarea corectă chiar și a unei singure boli.